Schimba Constitutia

Criza economica a inghetat dezbaterea constitutionala intr-un moment in care parea ca-si luase avant. Tehnic vorbind, criza oferea o oportunitate: eliminarea masiva a reglementarilor, a subventiilor, a programelor guvernamentale speciale. Decimarea numarului agentiilor ar fi redus cheltuiala bugetara care le intretine. Aceste solutii au fost detaliate in conferinta noastra din septembrie despre esecul statului asistential in fata crizei.

Dar eliminarea regulilor speciale inseamna eliminarea privilegiilor grupurilor sau actorilor influenti cu puterea de a destabiliza. Nu este o noutate ca recomandari ale stiintei economice sunt dovedite impracticabile de stiinta politica. Urmand limbajul lui Hayek, efortul de formulare a unei constitutii este un efort constient de constructie a unei superstructuri menit sa organizeze aplicarea unor reguli asupra carora s-a ajuns deja la un acord colectiv, adica politic. Acest efort este el insusi un proces de constructie politica. Contextul de criza a perturbat acordul stabilit anterior si a introdus riscuri pentru presedintie si partidul de guvernamant. Acestia nu si-au putut permite in acelasi timp un front politic pentru reforma structurala si altul pentru gestionarea urgentelor crizei. Faptul ca pentru sacrificiu s-a ales clasa pensionarilor, a salariatilor la stat, antreprenorilor si consumatorilor in locul anumitor agentii sau programe publice concrete ne spune ceva despre puterea relativa a celorlalte grupuri care se bucura de privilegiile consacrate in multimea reglementarilor speciale. In definitiv, ne spune ceva despre Romania.

Solutia aleasa este cel mult temporara. Problemele vor continua sa se acumuleze, iar necesitatea unei reforme constitutionale va deveni din ce in ce mai stringenta. Momentul trebuie sa ne gaseasca pregatiti intelectual, pentru ca intelegerea profunda a fenomenelor institutionale si politice de catre societatea civila va fi atunci de ajutor. Acesta este sensul efortului autorilor prezenti in aceasta colectie, ajunsa acum la partea a treia.

In ciuda aceleiasi crize pe care o resimtim si noi, Ungaria trece printr-un moment favorabil reformei constitutionale. Marion Smith sustine in dezbaterea constitutionala a vecinilor nostri idei printre care eliminarea obligatiei de a fi reprezentat intr-un sindicat, libertatea educatiei si un plafon constitutional al cheltuielii publice. In cel mai bun caz, un nivel ridicat al cheltuielii publice ne angajeaza intr-un festival al subventiilor in care fiecare castiga o data si pierde de mai multe ori (Emanuel-Mihail Socaciu).

Legea fundamentala trebuie sa-si exercite in primul rand functia de a limita exuberanta cu care colectivele democratice legifereaza pe banda tipuri de ajutoare speciale. Constitutia Romaniei insasi sufera de inflatie de articole. Radu Cristescu recomanda eliminarea din Constitutie a drepturilor susceptibile de a fi ignorate in situatii politice previzibile, impreuna cu privilegiul constitutional de a restrange drepturi in situatii „de necesitate intr-o societate democratica“. Altfel, rezultatul este devalorizarea nivelului constitutional prin subordonarea lui efectiva la dezbaterile politice obisnuite. Laurentiu Gheorghe clarifica diferenta dintre rolul constitutiei statului si rolul regulamentului firmei. Rolul unei constitutii nu este „eficientizarea activitatii agentiilor statului“. Acest lucru ar insemna simplificarea fluxului ordinelor generate de grupul aflat la putere. Ceea ce cautam este un echilibru de putere intre factiuni, in asa fel incat drepturile si libertatile membrilor societatii sa nu fie inlaturate prin ordine ale factiunii aflate la putere. In acest scop, trebuie avute in vedere si institutii de tip ostromian ale separarii puterii pe verticala (Horia Terpe si Vlad Tarko). Rolul centrului ar putea fi exclusiv de garantare a drepturilor indivizilor impotriva abuzurilor autoritatilor locale, in timp ce comunitatile locale ar putea produce si experimenta cu reguli de gestionare a resurselor.

Eliminarea sistemului ierarhic de redistributie fiscala si a elementelor care restrictioneaza sistemul electoral ar reduce si risipa, si sursa puterii baronilor locali, aflati astazi in pozitia de clienti si protejati ai puterii de la centru. Rolul parlamentului trebuie si el delimitat cu grija. Se bucura oare parlamentul de aura unui organism de reprezentare a natiunii romane, incluzand romanii din alte generatii, apuse sau viitoare, sau este doar un instrument operational de executie a vointei cetatenilor la un moment dat?

In prima instanta, ar trebui clarificat statutul sau juridic (Sorin Cucerai). In ultima instanta, pervertirea sistemelor electorale ne poate indemna la experimente la scara locala cu alte mecanisme de selectie a reprezentantilor decat cele de vot. Tragerea la sorti ar elimina tranzactiile ilegitime cu drepturi ale cetatenilor dintre politicieni si grupurile de interese speciale care le finanteaza campaniile electorale (Tudor Glodeanu). Ilegitime sunt si tranzactiile colective dintre sindicate si angajatori, consfintite astazi de Constitutie sub numele de „drepturi la protectie sociala si greva“. Acestea restrang activitatea economica si blocheaza in somaj tocmai categoriile defavorizate. Legea muncii trebuie sa fie aceeasi pentru toti (Serban Pitic si David Moscovici). Analiza legii constitutionale si specifice a raspunderii ministeriale arata cat de departe suntem de idealul general al unei singure legi pentru toti. Trebuie pur si simplu renuntat la ideea unui statut special al guvernantilor fata de legile Codului Penal (Gabriela Dumitrescu). Insa cine poate duce efectiv stindardul acestor idei? Astazi, nu ONG-urile. „Garantarea“ unui drept in Constitutie, urmata de deschiderea posibilitatii de a-l restrange „prin lege“, lasa in fapt neingradita puterea statului de a schimba reguli. Atunci, orice grup de interese va gasi mai avantajos sa plateasca direct statul pentru obtinerea unui privilegiu decat sa recurga la un mijloc indirect de schimbare a opiniei publice precum un ONG. Ascendentul urias de putere si resurse al statului lipseste de utilitate o piata autentica de think tank-uri (Tudor Glodeanu si Ionut Sterpan).

Pana la momentul reformei constitutionale, incercam prin aceste colectii si prin alte activitati ale CADI si ale Fundatiei „Konrad Adenauer“ sa ne explicam noua insine si altora acele principii a caror incalcare ne-a adus intr-o situatie pe care o consideram regretabila si acele mecanisme institutionale care ne mentin aici. Dupa spusa unui coleg, „nu exista scurtaturi“ in studiu si intelegere. Aceste lucruri trebuie studiate si intelese in profunzimea lor, pentru ca sunt multe modalitatile in care ne lasam pacaliti. Le multumim partenerilor nostri pentru o colaborare excelenta in ceea ce este, inevitabil, un proiect pe termen lung.

Horia Terpe si Ionut Sterpan

[Publicat initial in revista 22 in colectia ‘O Constitutie pentru Libertate III’]