Schimba Constitutia

Atunci cand lipsa de respect fata de regulile constitutionale ne aduce in culmea indignarii, spunem despre constitutie ca aceasta exista „doar pe hartie“. Observam insa cu naduf ca in alte parti constitutiile sunt un ghid constant in viata publica si sunt chiar venerate, cum e cazul celebrei Constitutii americane. Ba chiar exista cel putin o tara, Marea Britanie, unde nu pare sa fi fost nevoie de un cod de prevederi care sa fie numit asa, dar unde domnia legii sugereaza ca exista un cadru constitutional mult mai solid decat la noi.

Cele doua exemple pomenite mai sus sugereaza ca o constitutie este definita atat de text, cat si de o intreaga traditie de raportare a actorilor politici, a reprezentantilor statului si a cetatenilor fata de prevederile respective. O constitutie care se sprijina pe o astfel de traditie este o constitutie care „functioneaza“, adica isi indeplineste activ rolul de garant al regulilor si drepturilor fundamentale.

Traditia noastra constitutionala a fost reintemeiata in 1991, dupa schimbarea de regim. Douazeci de ani e un timp scurt in viata unei constitutii. Totusi, ar putea fi cazul sa o schimbam. Date fiind conditiile in care a fost conceputa si adoptata, este poate doar un exercitiu stangaci, de tranzitie. Pana acum, dezbaterile cele mai aprige s-au purtat cu privire la configuratia institutiilor politice si la raportul dintre puteri. Teme importante, fara indoiala. Merita totusi sa ne amintim ca, in practica, aceste configuratii, diferite de la tara la tara, sunt de obicei rezultatul unui compromis istoric intre actorii politici, si nu al unei formule infailibile. Experienta din tarile cu regimuri solide constitutional-democratice ne arata ca stabilitatea se obtine greu: in momentul adoptarii regulilor, acestea sunt aprig contestate. Odata adoptate, sunt insa acceptate treptat de fortele politice majore. In perioada urmatoare, regulile sunt modificate doar marginal, prin proceduri lente si dezbateri indelungate. Lectia pare sa fie ca, intr-un regim constitutional puternic, actorii politici se adapteaza regulilor, si nu invers.

Se prea poate ca deficientele arhitecturii puterii stabilite in 1991 sa fie prea mari si edificiul sta sa se prabuseasca peste noi, desi acest lucru ramane de dezbatut. Despre arhitectura constitutionala a drepturilor se discuta insa destul de putin. In fond, drepturile constitutionale exista pentru ca noi credem ca anumite drepturi sunt mai presus de altele, adica prea importante pentru a le abandona procesului legislativ determinat de dispute politice de moment. Cum decidem care sunt aceste drepturi? Am putea face o lista cu toate drepturile pe care fiecare cetatean le-ar putea considera ca fundamentale. Dezavantajul acestui procedeu este ca ne-am trezi cu o inflatie de drepturi, multe dintre acestea contradictorii, multe care n-ar fi acceptate ca atare de majoritate. Procesul politic ar fi ingreunat peste masura, cu marele pericol ca, in practica, drepturile constitutionale sa ramana „pe hartie“, sa fie curent incalcate. La fel cum se intampla cu moneda, inflatia duce si aici la devalorizare.

Avem de-a face cu o inflatie de drepturi in Constitutia Romaniei? Am fost surprins sa vad cat de putin alarmata a fost opinia publica de decizia guvernului de a invoca, vara trecuta, privilegiul constitutional de a restrange drepturi constitutionale in numele salvgardarii regimului democratic (Art. 53). In argumentatia guvernului, soarta democratiei romanesti atarna, nici mai mult nici mai putin, decat de acordul cu FMI. Curtea Constitutionala a fost de acord. Daca doar atat e suficient sa ne faca sa renuntam la garantii constitutionale, inseamna ca nu avem de fapt garantii constitutionale. Ca autorii Constitutiei au crezut ca exercitarea unor drepturi fundamentale ar putea pune in pericol stabilitatea regimului in timp de pace ne spune ceva despre cat de fundamentale sunt de fapt aceste drepturi.

Guvernul a recurs la acest artificiu periculos pentru ca exista alte prevederi constitutionale care-l impiedicau sa taie pensiile si salariile bugetarilor. Este vorba de Art. 41, care garanteaza dreptul la munca, ceea ce, in jurisprudenta constitutionala, include si dreptul la totalitatea salariului.

Cred ca putem conveni ca e absurd ca guvernul sa fie impiedicat prin constitutie sa ia masuri de austeritate, indiferent ce credem despre politicile actuale. N-ar fi mai rezonabil, in acest caz, sa renuntam la ambele articole care transfera ceea ce ar trebui sa fie obiectul unei confruntari politice intr-un obiect de disputa constitutionala? In loc sa ne intrebam care sunt drepturile pe care am vrea sa le vedem pomenite in Constitutie, sa ne intrebam mai bine care sunt drepturile pe care nu le putem abandona fara a renunta la democratie si stat de drept. Acesta s-ar putea dovedi un ghid mai util pentru reforma constitutionala, care sa asigure un larg acord privind drepturile fundamentale si care sa simplifice hatisul drepturilor (si derogarilor) constitutionale.

Paradoxal, o constitutie trainica si eficace este o constitutie care-si propune sa garanteze doar cateva drepturi, dar drepturi pe care toti cetatenii, la putere sau in opozitie, bogati sau saraci, le cunoastem si le consideram fundamentale. Aceste drepturi ar putea fi cu adevarat privite de opinia publica drept cheia de bolta a unui regim democratic, iar garantarea lor permanenta drept o problema cruciala.

Radu Cristescu

[Publicat initial in revista 22 in colectia ‘O Constitutie pentru Libertate III’]