Schimba Constitutia

Teza acestui articol este ca selectia parlamentarilor si a consilierilor locali prin vot e problematica, din motive care vor deveni limpezi pe parcurs, si ca o solutie radicala a problemelor pe care le pune democratia reprezentativa este revenirea la un model de democratie bazat pe tragerea la sorti a reprezentantilor, atat la nivel central, cat si la nivel local. Date fiind insa increderea (naiva) in capacitatea votului de a selecta reprezentanti capabili si bine intentionati si scepticismul (realist) in fata propunerilor radicale, incercarea de a convinge oamenii sa se lase condusi de parlamentari trasi la sorti nu pare sa aiba sanse de izbanda, si pe buna dreptate: reformele radicale trebuie privite mereu cu doza de scepticism pe care o reclama orice salt in necunoscut.

Exista insa o metoda de a modera anumite reforme radicale, anume experimentarea la scara redusa, iar reforma pentru care militez se preteaza la acest tip de testare. Radicalismul ei poate fi temperat prin metoda mentionata, reducand scara aplicarii atat pe verticala (alegand in locul organismului legislativ suprem un organism reprezentativ local), cat si pe orizontala (limitand schimbarea la o singura subdiviziune administrativa). In practica revizuirii Constitutiei, asta ar presupune modificarea Art. 121 alin. 1 si 122 alin. 2, care prevad selectia prin vot a consilierilor locali si judeteni, astfel incat sa se lase la latitudinea Legislativului stabilirea modalitatii de selectie a consilierilor locali, cu posibilitatea de a alege o subdiviziune administrativa (localitate) in care sa fie testat sistemul de selectie prin tragere la sorti.

Sa vedem, asadar, cum ar arata un astfel de sistem in practica si care ar fi consecintele aplicarii lui. Actualmente, cetatenii au dreptul sa-si aleaga reprezentanti si sa fie alesi in consiliile locale, pe listele partidelor sau ca independenti. Ce s-ar schimba, daca alegerile ar fi inlocuite cu selectia aleatoare a consilierilor? O prima ipoteza plauzibila este ca s-ar schimba calitatea reprezentantilor. Fara o preselectie in interiorul partidelor si fara o campanie electorala in timpul careia candidatii iau contact cu alegatorii, pare evident ca in viitorul consiliu se vor strecura persoane complet nepregatite pentru deciziile pe care le reclama calitatea de membru intr-un organism al administratiei publice locale (chiar daca tragerea la sorti se face de pe listele electorale, excluzand astfel persoanele cu probleme psihice grave, condamnatii la pierderea drepturilor electorale sau minorii).

Aceasta ipoteza are la baza insa doua presupozitii indoielnice: 1) preselectia in interiorul partidelor e de natura sa pastreze in cursa electorala doar indivizii competenti, capabili sa rezolve problemele administratiei locale si 2) prestatia candidatilor din campanie ii ajuta pe cetateni sa-i elimine din cursa pe candidatii cu profil moral sau intelectual necorespunzator. In realitate insa, partidele permit accesul candidatilor pe liste in functie de resursele pe care acestia le pun la dispozitia partidului pentru campanie, nu in functie de potentialul lor de buni administratori ai treburilor locale, iar alegerea candidatilor pe liste elimina nevoia de a aparea in fata alegatorilor pentru a le cere votul in persoana. In plus, sa nu uitam ca avem in vedere un experiment la nivel local. Membrii consiliului nostru vor cunoaste problemele localitatii datorita simplului fapt ca locuiesc acolo.

Cat de corupti ar fi insa noii reprezentanti locali, selectati aleatoriu, in comparatie cu alesii? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de modul in care explicam coruptia.

Daca e adevarat ca tine de mentalitate coruptia, cum afirma multi intelectuali romani, atunci inlocuirea votului cu tragerea la sorti nu rezolva problema coruptiei reprezentantilor locali: cetatenii si alesii impartasesc aceeasi mentalitate. Degeaba inlocuiesti alesii cu cetateni luati la intamplare, se vor comporta la fel.

Daca insa coruptia e incurajata de anumite elemente ale situatiei in care se gaseste alesul (de pilda, presiunea de a recupera banii cheltuiti in campanie, probabilitatea mica de a fi prins daca masluiesti licitatii, apartenenta la o retea de posibili mituitori – oamenii de afaceri care au finantat campania si care vor sa-si recupereze investitia), cum sustin specialistii in stiinte politice, atunci renuntarea la vot serveste la eradicarea coruptiei doar in masura in care alegerile insele dau nastere situatiei creionate mai sus. Or, pentru ca alegerile presupun campanii electorale, acestea sunt costisitoare, iar numarul de oameni dispusi sa finanteze gratis candidati e mai mic decat ati crede, concluzia inevitabila este ca selectia reprezentantilor prin vot incurajeaza coruptia.

Iata deci de ce selectia prin tragere la sorti e superioara votului: fiindca, ceteris paribus, face coruptia mai dificila, eliminand stimulentele perverse care-i fac pe reprezentanti sa serveasca interese speciale. Dispare presiunea de a recupera banii investiti in campanie si dispare relatia de incredere cu potentialul mituitor, fostul finantator de campanie.

Eufemistic vorbind, e putin probabil ca reforma descrisa mai sus sa-si faca loc in noua Constitutie. Articolul de fata serveste mai putin drept propunere de reforma si mai mult drept vehicul de popularizare a unei metode de conducere a treburilor publice care s-a bucurat in vremurile vechi de suficient succes incat sa nu-si merite uitarea.

Tudor Glodeanu

[Articol publicat initial in Revista 22 in colectia ‘O Constitutie pentru Libertate III’]