Schimba Constitutia

Rolul unei constitutii este de a crea un cadru pentru interactiunile sociale echidistant fata de toti cetatenii si care sa le permita sa-si realizeze cat mai bine potentialul. in contextul actual, constitutia ar trebui sa permita cetaÈ›enilor romani sa profite la maxim de oportunitaÈ›ile culturale si economice pe care le aduce apartenenta la UE. Noutatea este ca astazi libertatea cetatenilor romani, i.e. numarul lor de opÈ›iuni, poate creste daca suveranitatea statului roman scade. Libertatea ne creste odata ce aria noastra de actiune nu mai este limitata la teritoriul Romaniei, ci este intreaga Europa. [1] In acest sens, in afara scenariului clasic in care romanii pleaca sa munceasca in Europa, exista posibilitatea ca organizaÈ›ii din afara graniÈ›elor Romaniei sa actioneze neingradit pe teritoriul Romaniei; astfel, cetaÈ›enii romani ar avea acces nu numai la produse de import, ci si la servicii de import [2], inclusiv din domeniul sanatatii, invatamantului si culturii. Date fiind avantajele, chiar daca „vechea Europa” refuza sa adopte „directiva Bolkestein” in varianta ei originala necompromisa, care ar fi permis o libertate de circulatie totala nu numai a produselor, ci si a serviciilor, Romania ar trebui sa o adopte unilateral – si sa convinga alte tari sa faca acelasi lucru. Cetatenii romani n-au decat de castigat daca oferta de servicii creste. in continuare, pentru a demonstra caracterul revolutionar al propunerii, vom aplica conceptul de baza al directivei Bolkestein intr-o maniera neortodoxa: la problema discriminarii minoritatilor etnice.

Datorita internetului, a posibilitatilor actuale de transport si a disparitiei granitelor in cadrul UE, dependenta culturala a minoritatilor de statul in care se gasesc a scazut considerabil. Acum, ele pot intretine relatii stranse si cu comunitati din afara tarii. Legile statelor, in particular constitutia Romaniei, nu s-au adaptat la aceasta noua realitate, reflectand viziunea ca soarta culturala a minoritatilor tine de responsabilitatea statelor gazda. De asemenea, statele se considerau in totalitate „suverane”, in sensul ca alte state nu aveau dreptul de a se implica in actiuni pe teritoriul lor.

In prezent, in cadrul oferit de Uniunea Europeana, este posibil ca membrii minoritatilor sa aiba drepturi absolut egale cu ceilalti cetateni. Pana acum acest lucru nu era cu adevarat posibil deoarece minoritatile si majoritatea erau implicate intr-un joc de suma zero. Desi acest lucru nu mai este valabil, multi politicieni si publicul larg nu sunt inca constienti de asta. Statul roman nu mai trebuie sa tina cu orice pret sa organizeze scolile in limba maghiara, ci trebuie sa permita statului maghiar sa organizeze scoli pe teritoriul Romaniei, iar cetatenilor sa poata alege directia in care merge contributia lor pentru educatie. Printre optiuni se pot afla statul roman, alte state, sau firme private de invatamant acreditate de statul roman (scoli, licee, universitati). Astfel, daca statul maghiar (sau oricare alt stat) observa ca vin din Romania, dintr-o anumita zona, sume importante de bani pentru invatamant va sti ca exista o cerere pentru invatamant in limba maghiara. De asemenea, daca o organizatie non-guvernamentala, care sustine drepturile rromilor, primeste bani (ce pot veni fie de la membrii comunitatii rrome fie de la alti cetateni romani), atunci ea va putea organiza invatamantul in cadrul comunitatilor rrome. Ideea este simpla: statul roman nu este cel mai competent pentru a organiza invatamantul in alte limbi decat romana, motiv pentru care trebuie sa permita altor state si organizatiilor particulare sa functioneze neingradit. Acest lucru va spori libertatea membrilor minoritatilor, fara a o ingradi in nici un fel pe a celorlalti. in plus, odata ce statul roman ia o astfel de masura, el va putea sa ceara acelasi lucru statelor pe teritoriul carora se gasesc importante minoritati romane, e.g. Grecia, Spania, Italia sau chiar si Republica Moldova. Ideal ar fi ca statul roman sa organizeze el insusi scoli pentru acesti oameni (cu banii veniti chiar de la ei desigur).

Conceptul de minoritate trebuie vazut drept o consecinta naturala a dreptului la asociere. in prezent insa, minoritatile sunt creatii ale statului – legea minoritatilor declara care sunt minoritatile si face o serie de deosebiri absurde intre minoritatile traditionale (e.g. ungurii) si ne-traditionale (precum italienii, chinezii etc.), acordandu-le drepturi privilegiate primelor si legitimand discriminarea impotriva ultimelor. Statul nu ar trebui sa se ocupe cu partiÈ›ionari ale populaÈ›iei pe criterii etnice sau de alt fel.

Conceptul de descentralizare pe care-l sustinem este mai subtil pentru ca nu are o baza teritoriala. Daca, de pilda, Tinutul Secuiesc ar deveni autonom, discriminarea s-ar inversa de la maghiari la romani, i.e. nu s-ar rezolva nimic. Problema nu este discriminarea maghiarilor, ci discriminarea in general. Solutia este ca doua (sau mai multe) sisteme de reguli sa functioneze in paralel pe acelasi teritoriu, sau altfel spus ca statul maghiar sa poata oferi servicii pe teritoriul Romaniei (si invers). Astfel, scolile de limba romana din zona vor fi administrate de statul roman, iar cele de limba maghiara de statul maghiar. Nu este necesar ca un singur set de reguli sa fie aplicat pe un anumit teritoriu; o portiune de teren nu apartine unui stat sau unei anumite etnii, ci persoanelor private care locuiesc acolo. Aceasta idee de coexistenta a doua sau mai multe seturi de reguli pe acelasi teritoriu nu va mai parea atat de bizara daca ne gandim ca ea este deja aplicata in cazul religiei: pe acelasi teritoriu coexista de pilda atat ortodocsi cat si catolici; bisericile catolice din Romania nefiind organizate de biserica ortodoxa. De ce ar fi atunci scolile maghiare organizate de ministerul culturii roman, sau scolile de limba romana din diaspora organizate de alte state si nu de cel roman?

Vlad Tarko & Andrei Trandafira, CADI-Eleutheria

[Articol aparut in Revista 22 ]

Referinte:
1. Frits Bolkestein, The Internal Market: Ten Years Without Frontiers Press Conference Brussels, 07 January 2003
2. BBC, Q&A: Services Directive, 15 November 2006