Evitarea dublului guvern
22 Ianuarie 2008In Romania exista in prezent doua guverne: guvernul propriu-zis si CSAT, care poate fi considerat un guvern al Presedintelui.
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este compus din Presedintele Romaniei (care este si presedintele CSAT), Primul-ministru (in calitate de vicepresedinte), ministrul de externe, ministrul de interne, ministrul apararii, ministrul de justitie, ministrul industriilor si ministrul de finante, directorii SRI si SIE, seful Marelui Stat Major si consilierul Presedintelui pe probleme de securitate nationala.
Dupa cum se vede, nu mai putin de sase ministri fac parte din CSAT. Problema este insa aceea ca, potrivit legii, Guvernul este subordonat CSAT. Astfel, conform articolului 3 al Legii 415 din 2002 (lege care reglementeaza activitatea CSAT), hotararile Consiliului “sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice centrale si institutiile publice la care se refera”.
Foarte simplu spus, lucrurile stau cam asa: la ora actuala, exista doua puteri executive: Guvernul si CSAT. Guvernul este subordonat CSAT, iar acesta din urma nu este responsabil, de fapt, in fata nimanui. Formal, Consiliul este controlat de Parlament, insa controlul se exercita doar prin examinarea rapoartelor de activitate ale CSAT.
Aceasta arhitectura institutionala este discutabila, indiferent daca Romania ar fi o republica prezidentiala, semi-prezidentiala sau parlamentara. Existenta a doua puteri executive este o sursa de potential conflict institutional, chiar daca una dintre puteri este formal subordonata celeilalte. De exemplu, ministrul apararii, al justitiei sau al externelor este subordonat atat Primului-ministru, cat si Presedintelui, iar acest lucru genereaza confuzie. Iar faptul ca CSAT, ca putere executiva, nu este subordonat in mod real Parlamentului genereaza inca si mai multe probleme.
Un aranjament institutional mult mai coerent a existat in Romania in perioada interbelica, atunci cand functiona Consiliul Superior al Apararii Tarii (“bunicul” actualului CSAT). Consiliul era compus din Primul-ministru (Presedintele Consiliului de Ministri), in calitate de presedinte, de mostenitorul Tronului (cand acesta ajungea la majorat), din mai multi ministri (al internelor, al externelor, al aparatii, al finantelor, al lucrarilor publice, al industriilor si comertului, al comunicatiilor, al agriculturii si al sanatatii publice) si dintr-un reprezentant al Consiliului Superior al Ostirii (acesta din urma avand doar un vot consultativ).
Concluziile Consiliului nu deveneau hotarari decat daca erau confirmate de Guvern (de Consiliul de Ministri, cum se numea atunci), ceea ce arata ca, intr-un mod lipsit de echivoc, Consiliul era direct subordonat Guvernului. Este adevarat ca Regele avea dreptul sa convoace oricand o sedinta a Consiliului Superior al Apararii Tarii, ca si pe acela de a lua parte la orice sedinta a Consiliului (caz in care avea calitatea de presedinte al acestuia), insa acest lucru nu insemna ca CSAT avea o dubla subordonare, pentru ca si in acest caz concluziile Consiliului nu deveneau hotarari decat daca erau votate intr-o sedinta de Guvern. Prin urmare, oricine ar fi prezidat sedintele vechiului CSAT, Consiliul era subordonat fara echivoc doar Guvernului.
Lucrurile erau astfel cat se poate de limpezi: CSAT era subordonat Guvernului care, la randul sau, era subordonat Parlamentului. in felul acesta nu aparea nici o problema a dublului executiv.
Exista insa oameni politici si comentatori care, probabil din ignoranta, sustin ca actualul CSAT nu ar fi urmasul indirect al vechiului Consiliu Superior al Apararii Tarii, ci al Consiliului de Coroana. Dar Consiliul de Coroana a fost un organism consultativ care nu avea niciuna dintre atributiile vechiului sau actualului CSAT. El era format din fosti Prim-ministri, sefi ai partidelor importante, personalitati ale vietii publice si ministri, si era menit sa ofere sfaturi Regelui ori de cate ori acesta considera necesar. Mai mult, pana in martie 1938, cand a fost institutionalizat prin Decret-lege de catre Carol al II-lea, Consiliul de Coroana a fost o structura informala. Cu alte cuvinte, intre CSAT si Consiliul de Coroana nu exista nici cea mai mica legatura.
Avem, asadar, doua situatii: una in care exista o singura putere executiva subordonata Parlamentului si cealalta (cea din prezent) in care avem doua puteri executive dintre care numai una (Guvernul) este subordonata Parlamentului, iar cealalta (CSAT), nu. Mai mult, situatia Guvernului este, in prezent, cu totul neobisnuita. El se subordoneaza atat Parlamentului (ceea ce este perfect normal intr-o democratie), cat si CSAT (ceea ce este anormal si cat se poate de nedemocratic).
Adevarul este ca structura institutionala actuala este mostenita din vremea fostului regim comunist. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este o institutie care deriva direct din Consiliul Apararii RSR, ale carui hotarari erau, conform legii, obligatorii pentru Guvern, la fel ca si hotararile actualului CSAT. Si, la fel ca si astazi, seful statului era si presedintele Consiliului. Prin urmare, problema dublului executiv apare din perioada comunista. Fireste ca ea era irelevana atunci, insa ea a devenit cat se poate de relevanta si de sacaitoare din momentul in care Parlamentul si Guvernul au devenit institutii autentice, odata cu instaurarea democratiei parlamentare.
Daca suntem cu adevarat fermi si consecventi in condamnarea comunismului, cred ca trebuie sa inlaturam si anomaliile institutionale pe care le-am mostenit din perioada regimului comunist. Aceasta cu atat mai mult cu cat, intr-o democratie parlamentara, existenta dublului executiv genereaza probleme care conduc inevitabil la conflict intre institutii. Iar acest lucru duce la o proasta functionare a mecanismelor statului de drept.
Sorin Curerai
